Consecințele respirației orale

Respirația este un proces inconștient. De regulă, oamenii inspiră și expiră aerul pe nas, iar gura rămâne închisă. Uneori, de exemplu în timpul ridicării greutăților sau al alergării, o persoană începe să respire pe gură. Dacă respirația orală devine permanentă, aceasta poate duce la probleme. Respirația orală este deosebit de periculoasă la copii, deoarece poate influența dezvoltarea incorectă a oaselor maxilare.

°Cauzele respirației orale

Cel mai frecvent, cauza respirației pe gură este imposibilitatea de a respira pe nas (obstrucția căilor respiratorii nazale). O astfel de situație poate fi provocată de următoarele:
— infecții respiratorii (răceală, gripă)
— amigdale și adenoizi măriți
— alergii
— deviația de sept nazal

°Semnele obstrucției căilor respiratorii nazale pot fi:

— cearcăne sub ochi
— sforăit, apnee
— infecții frecvente ale căilor respiratorii superioare
— senzația de nas înfundat permanent ziua și/sau noaptea

°Influența asupra dinților, maxilarelor și posturii

Dacă nu este tratată, respirația orală poate duce la probleme de sănătate, în special stomatologice. Atunci când o persoană respiră pe gură, cantitatea de salivă din cavitatea bucală scade, ceea ce crește riscul apariției cariilor și/sau al inflamației gingiilor. În plus, respirația orală poate duce la modificări în creșterea oaselor maxilare și a scheletului facial.

În mod normal, atunci când o persoană este relaxată, limba se află în zona palatului, compensând astfel presiunea externă exercitată de mușchii obrajilor. În cazul respirației orale, limba se află mai jos, pe planșeul cavității bucale. Acest lucru duce la îngustarea maxilarului superior și la alungirea maxilarului inferior, iar în consecință copilul poate dezvolta o față alungită, de tip „față lungă”. Din cauza îngustării maxilarului apar înghesuirea dentară și problemele de ocluzie.

Respirația pe gură poate duce și la tulburări de postură. De regulă, persoanele care respiră pe gură își proiectează capul înainte. O astfel de postură facilitează respirația, dar duce la apariția problemelor la nivelul coloanei cervicale.

°Tratament

Corectarea respirației orale trebuie orientată în primul rând spre eliminarea cauzelor care au dus la apariția acestei patologii. Acest lucru necesită o abordare interdisciplinară (medic stomatolog, ORL-ist, osteopat și, la nevoie, alți specialiști). Tratamentul poate include proceduri chirurgicale, corecție miofuncțională, administrarea de medicamente și efectuarea unor exerciții speciale.

Dacă respirația orală este cauzată de afecțiuni ORL, medicul otorinolaringolog va prescrie tratamentul necesar. În cazurile mai serioase poate fi nevoie de corecție chirurgicală (vegetații adenoide, amigdale mărite).

Uneori, chiar și după înlăturarea obstrucției căilor respiratorii, respirația orală persistă, deoarece a devenit deja un obicei. În astfel de cazuri se recomandă terapia miofuncțională împreună cu exerciții speciale pentru normalizarea respirației nazale. De regulă, această activitate este coordonată de medicul stomatolog ortodont.

2026-03-02 23:11:00